Elena.

STROPI DE PLOAIE

#Invaluita in lumina, timpul ma tine de mana...Atingeri blande, o mangaiere plapanda, plina de dragoste. Totul pare atat de inofensiv, si totusi nu-i asa...

#Singuratatea o dobandesti atunci cand incerci sa ai tot ce-i mai bun. Uiti ca viata e scurta, uiti ca timpul nu are gara unde sa se opreasca, uiti ca inima ta are nevoi de o imbratisare.

#Iubesc sa cred ca pot atinge cerul, iubesc sa sper ca ziua de maine va fi mai buna, iubesc tot ce-i plin de parfum.

#Ulitimele secunde din viata unui om ar trebui sa fie lipsite de tristete, dar pentru ca asta nu se poate, am decis sa uit ca nu stiu sa zbor...

#Orice om, oricat de sensibil ar fi, are in el un gram de duritate.

#Asta nu inseamna ca orice picatura de ploaie va disparea la atingerea blanda a razelor de soare...

#Pentru ca orice inima are nevoie de o alta inima pentru a supravietui...

#Scantei, lumina, speranta, durere...un amestec efervescent, un singur medicament...

NU ARE NUME

      Fiecare  pas facut, fiecare cuvant rostit, fiecare raza de soare coborand pe pamant…Unu, doi, trei, patru, intuneric. Si ce daca? Si ce daca norii isi schimba directia la fiecare adiere de vant? Si ce daca numai soarele poate topi zapada? Ma multumesc cu zambete pline de caldura, si nu cu raspunsuri lipsite de adevar. Sper, ca orice om, ca ziua de maine va fi mai buna ca celelalte. Sper ca cerul va fi albastru tot timpul... Si poate ca nu are rost sa sper, poate ca totul este doar o incercare, de unde nimeni nu poate scapa... Doar o simpla privire si uit tot... De ce?! De ce trebuie sa-mi pese asa de mult de lucrurile marunte, lucruri care chiar trebuie sa fie uitate? Simple intrebari a caror raspunsuri le are numai existenta umana...Prin simplul fapt ca traim, prin simplul fapt ca iubim... Acestia suntem noi si nu ne vom schimba!